Radiologie digitală

Radiografia dentară reprezintă o imagine a dinţilor, a maxilarului şi a ţesuturilor înconjurătoare, obţinută prin expunerea la radiaţii electromagnetice. Razele X au capacitatea de a penetra corpul şi sunt absorbite în diferite grade, în funcţie de densitatea ţesutului. Astfel, structurile dense sunt redate cu alb, ţesuturile moi cu nuanţe de gri, iar cavităţile cu negru, radiografiile arătând ca negativele unor fotografii.radiologie digitala

Radiografia dentară reprezintă o parte integrantă a practicii stomatolgice şi îi ajută pe medici să descopere problemele care nu sunt vizibile la o consultaţie obişnuită:
– carii interdentare sau situate sub obturaţii (plombe);
– fisuri sau alte anomalii în obturaţii;
– scăderi în masa osoasă asociate cu bolile parodontale;
– probleme în camera pulpară sau canalul radicular;
– pregătirea şi fixarea implanturilor, aparatelor ortodontice şi a protezelor;
– alte anomalii, cum ar fi chisturi, cancer sau alte schimbări asociate cu bolile metabolice şi sistemice.

În privinţa copiilor, radiografiile dentare sunt utile pentru a observa dacă spaţiul cavităţii bucale este suficient pentru întreaga dentiţie, pentru a observa evoluţia dinţilor şi eventualii dinţi impactanţi.

Radiografia digitală

Radiografia digitală foloseşte în locul filmului radiologic clasic un senzor radiologic, iar doza de raze X necesară în cazul radiografiei digitale este mai mică decât la cea clasică.

Doza de radiaţii absorbită de pacient în cursul radiografiei digitale este cu 70-80% mai mică decât în cazul celei normale.

Avantajele radiografiei digitale în comparaţie cu cea clasică

La aparatura de radiologie convenţională clasică imaginea se obţine prin bombardarea cu radiaţie X a unui film radiologic. Doza de radiaţie pentru impresionarea filmului radiologic este substanţială. Filmul radiologic astfel obtinut trebuie developat, spălat şi uscat. Acest proces este un proces foarte subiectiv datorită faptului că depinde de factorul uman ce manipulează substanţele chimice de developare, timpul cât este lăsat filmul în acestea, etc. Concluzia este că sunt foarte mulţi factori ce pot concura la obţinerea unei radiografii neclare şi nefolositoare medicului ce are nevoie să observe toate detaliile pentru un diagnostic real.OPT
Aparatura digitală a înlocuit filmul radiologic clasic cu un senzor electronic. Imaginea recepţionată de senzor este transmisă către un computer. Cu ajutorul unui soft specializat, imaginea poate fi prelucrată până la cele mai mici detalii (contast, luminozitate, zoom, claritate) întocmai ca şi pentru o poză facută cu un aparat foto digital, fapt imposibil la tehnologia clasică cu film radiologic.

1. Radiografia digitală aduce pacientului beneficiul unei doze de radiaţie cu mult scăzute. Cercetările în domeniu ale lui Haring şi Howarten atestă o reducere a radiaţiei de până la 80% în momentul expunerii senzorului comparativ cu filmele, acest fapt datorându-se proprietăţilor senzorului, care îl fac mult mai sensibil la fotonii radiaţiilor X.

2. Posibilitatea prelucrării imaginii pe calculator este unul dintre cele mai mari avantaje pe care imagistica digitală le are asupra filmului convenţional. Producatorii includ în software-ul programelor o gama diversificată de metode de procesare, dintre care: modificarea contrastului, inversarea tonurilor de gri, magnificarea, colorare artificială, realizarea de măsurători, etc. Imaginea obţinută cu aparatura digitală are o claritate mult mai mare prin posibilitatea corectării ulterioare achiziţiei.

3. Calitatea imaginii obţinute. Majoritatea senzorilor digitali existenţi în prezent pe piaţă au o rezoluţie a imaginii net superioară filmului convenţional (12 perechi de linii/mm). Aceasta înseamnă că pe radiografiile digitale, medicul poate identifica informaţii care nu ar fi fost vizibile pe un film convenţional.

4. Economia de timp reprezintă un avantaj esenţial, mai ales în cazul sistemelor CCD care permit afişarea imaginii imediat după expunere. De asemenea şi în cazul sistemelor PSI, chiar dacă există un timp mort între scanarea şi vizualizarea imaginii, metoda este semnificativ mai rapidă decât developarea convenţională în camera obscură.

5. Ecologic (neinvaziv pentru mediu). Nu sunt folosite substanţe chimice pentru developare. Toate tipurile de senzori permit reutilizarea lor (pentru un număr de câteva mii de expuneri în cazul CCD urilor şi câteva sute în cazul PSI). Totuşi, dacă manevrarea lor nu se face cu atenţie, ei se pot zgâria sau deteriora.

Contraindicaţiile şi riscurile radiografiilor dentare asupra corpului uman

Radiografiile dentare nu afectează starea de sănătate a organismului uman, deoarece cantitatea de raze X din timpul expunerii este foarte mică. În mod natural, fiecare persoană este expusă zilnic la diverse radiaţii din mediu – din spaţiul cosmic, de la telefonul mobil, cuptorul cu microunde, etc. Cu toate acestea, efectele radiaţiilor se pot cumula în timp şi pot produce leziuni celulare, astfel încât numarul de radiografii trebuie să fie limitat la recomandarea medicului.

Dozele de radiaţii se măsoară în unităţi Rem sau Sievert – 1 Sievert = 100 Remi. Chiar şi Remii sunt unităţi considerate foarte mari pentru a măsura radiaţiile din timpul radiografiei medicale, astfel încât se folosesc mili Remi (mRem) şi mili Sieverţi (mSv) .

O expunere medie în timpul unei radiografii dentare este de 1 sau 2 mRem. Pentru o scurtă comparaţie, este util să aflaţi că orice persoană normală primeşte din mediul înconjurator o cantitate de radiaţii de 300 mRem în fiecare an, iar doza maximă admisă este de 2.000 mRem pe an. O tomografie computerizată completă ne expune la 1. 000 – 1. 200 mRem, iar o mamografie la 100 – 200 mRem.

În prezent aparatele de radiologie dentară digitală deţin un sistem ce reduc radiaţiile cu până la 70-80%. Totodată timpul de expunere este cel mai mic posibil, iar corpul pacientului este protejat cu un sorţ din plumb, prevăzut şi cu o apărătoare pentru gât şi glanda tiroidă. Toate acestea reprezintă măsuri luate pentru a limita cât mai mult expunerea la radiaţii a pacienţilor.

Principala situaţie în care radiografia dentară prezintă contraindicaţii este perioada de graviditate, astfel radiografia dentară este indicat să fie evitată pe parcursul sarcinii şi este interzisă în primele trei luni de graviditate.

Precauţii speciale sunt indicate doar pentru femeile însărcinate şi cele care alăptează, însă ca o măsură de precauţie suplimentară, deoarece radiografia dentară are ca ţintă exclusivă maxilarul, iar restul corpului este protejat de şorţul de plumb. În general, femeilor însărcinate nu le este recomandată expunerea la radiaţii, în special în primul trimestru de sarcină.