Importanţa obturaţiei de canal
Category : Blog
Terapia canalului radicular se referă la un tratament în cadrul căruia medicul stomatolog îndepărtează infecția bacteriană de la nivelul rădăcinii dintelui și al camerei pulpare.
De ce ați avea nevoie de o intervenție la nivelul canalului radicular?
Există mai multe cauze pentru care dinții devin iritați sau inflamați:
- carii profunde,
- obturații mari,
- traume ale danturii,
- ciobirea dinților
- unele lucrări stomatologice recurente
Care sunt opțiunile, în afară de intervenția pe canal, când medicul stomatolog identifică infecția în interiorul dintelui?
Prima ar fi să nu acționăm deloc. Însă, dacă bacteriile nu sunt îndepărtate, acestea vor înainta până în vârful rădăcinilor ajungând într-un final la os. Când se întâmplă acest lucru, nu ne rămâne decât să constatăm abcesele și infecția. Evident, această opțiune iese din calcul.
A doua opțiune este extracția sau îndepărtarea dintelui. În cazul în care optați pentru extracție, e bine de știut că locul vacant rămas în urma intervenției va cauza „alunecarea” celorlalți dinți, care încearcă să acopere spațiul gol. Această repoziționare a danturii rezidă în probleme ale mandibulei. În plus, dinții care se repoziționează în urma unei extracții sunt mai greu de curățat și deci mai expuși afecțiunilor gingivale și cariilor, iar în ultimă instanță îi pierdem.
Dacă alegeți extracția, cea mai bună cale este să înlocuiți dintele lipsă cu un dispozitiv dentar specific: un implant sau o punte. Firește, în acest fel veți ajunge la costuri suplimentare, care se adaugă neplăcerii de a fi pierdut dintele.
Tratamentului canalului radicular – cum se realizează?
La început se administrează un anestezic local pentru a amorți dintele, făcând procedura mai confortabilă. Apoi, dentistul va izola prin metode specifice dintele, pentru a-l păstra curat și fără salivă pe parcursul intervenției.
Când amorțește locul, dentistul deschide partea de sus a dintelui. Cu ajutorul unor dispozitive speciale, acesta va curăța interiorul canalelor pregătindu-le pentru obturație. Se folosește și o soluție de curățare pentru a îndepărta orice bacterii rămase precum și eventualele rămășițe din dinte. Pe parcursul procedurii se recurge la radiografii, prin care medicul stomatolog poate urmări rezultatele.
Obturația canalului radicular se face de obicei cu un material de tip gutapercă, care umple întregul canal. Apoi se închide dintele cu o plombă provizorie.
Trebuie reținut că terapia canalului radicular înseamnă tratarea unei afecțiuni a pulpei dintelui, însă tratamentul este complet numai când se readuce dintele la starea sa funcțională.
Pentru a reda funcționalitatea dintelui este nevoie de o coroană sau de o altă lucrare dentară similară.
Riscurile asociate cu terapia canalului radicular
În urma terapiei canalului radicular este posibil să resimțiți un anumit grad de disconfort care durează câteva zile. Pentru a reduce acest disconfort, puteți urma recomandarea dentistului, recurgând la un analgezic care se eliberează fără rețetă. În cazuri extreme, medicul stomatolog vă poate prescrie un antibiotic și un analgezic pe bază de rețetă pentru a elimina orice posibilitate de infecție.
În urma intervenției pe canalul radicular, este interzis să mestecați direct pe dintele tocmai reparat înainte ca acesta să fi fost reconstruit într-o formă finală, pentru că riscați să îl rupeți. Cu cât amânați mai mult finalizarea lucrării de reconstrucție, cu atât crește riscul de infecție pe canalele tocmai tratate, caz în care procedura va trebui luată de la capăt.
Dr. Ioana Nelega.